Rețete noi

Clatite romanesti - Radu Anton Roman

Clatite romanesti - Radu Anton Roman


We are searching data for your request:

Forums and discussions:
Manuals and reference books:
Data from registers:
Wait the end of the search in all databases.
Upon completion, a link will appear to access the found materials.

• Se amestecã oul cu fãinã (eu folosesc telul para)

• Se adaugã laptele si sarea. Se bat bine împreunã.

• Se lasã sã respire 1 sfert de orã.

• O tigãitã antiaderenta pentru clatite, cu coada lungã, se unge cu ulei si se încinge pe foc iute. Am uns cu pensula din silicon.

• Se scurge uleiul intr-o canita, daca este in exces, sã rãmânã doar o peliculã pe tigaie si se pune iar pe foc.

• Se agitã pasta (cu polonicul) si se umple cam o jumãtate de polonic mare (ca cel de ciorba), la o tigãitã de 20-25 cm diametru

• Se toarnã si se joacã pasta pânã acoperã tot fundul tigãii încinse

• Când s-a desprins de tigaie (o mai ajutãm pe margini cu paleta din silicon sau cutit, daca e veche tigaia). Clãtita se întoarce cu un cutit lat, paleta plata sau prin aruncare, cine poate.

• Se lasã sã se rumeneascã pânã joacã-n tigaie si se varsã în farfurie, unde o asteaptã lista interminabilã de umpluturi dulci, sãrate, piperate, cu fructe, cu carnat, cu lactate, cu de toate...

CREMA

1. Rade ciocolata.

2. Incalzeste la bain-marie frisca. In nici un caz nu trebuie sa clocoteasca. Se incalzeste doar cat sa se topeasca ciocolata rasa.

3. Adaugi ciocolata rasa si amesteci pana se topeste. Dai la rece in frigider.

4. Cand s-a racit (a stat minim 1 ora - recomandat 2-3 ore la frigider) o mixezi pana rezulta o crema pufoasa, lucioasa, neteda. Adaugi intaritor doar daca nu creste prea repede, semn ca poate sa nu se bata tare (conteaza foarte mult ca smantana sa fie cat mai grasa)

5. Crema mascarpone si zaharul vanilinat mixeaza-le timp de vreo 2 minute.

5. Adaugi in ea 1/3 din crema ganache de ciocolata cu frisca si dai cateva impulsuri cu mixerul. Restul amesteci cu telul para, cu miscari de jos in sus in crema mascarpone. Cu telul pentru ca suprabaterea conduce la taierea cremei. Dai la rece.

Se umplu clatitele cu crema si Nutella sau doar cu dulceata, ori in variante sarate cu orice va trazneste prin minte: cascaval ras + pastrama si date 7 minute la cuptor, carnaciori picanti, crema de branza de vaci+telemea+verdeturi tocate marunt, etc.

Sa va fie de folos!


Bucate, vinuri și obiceiuri românești - Toate reţetele în ediţie jubiliară-Radu Anton Roman

Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Volumul reprezintă inventarierea bucatelor românești. Nu este o selecție, ci o cuprindere cât mai întregitoare a ceea ce înseamnă tradiție și artă culinară românească (dimpreună cu vinuțul corespunzător).

Acest produs nu mai este in stoc

Volumul este redactat în Ediție Jubiliară și conține admirabile reproduceri după picturi originale. Gabriel Liiceanu, experimentând febril între exotic și patriarhal, amestec periculos și suculent de senzații fruste și surprize inclasabile, Bejing, Paris și Caracal conciliate spectaculos, cu panașul de rigoare. Mihai Oroveanu, elaborat, dictatorial și gingaș, atent la ornamentică. La semitonuri și sub-gusturi, fără să neglijeze, la momentul oportun, percuția proteinei radicale. Mircea Dinescu, în sfârșit, invadator, viguros, acut, capabil, pe neașteptate, de delicatețuri narcotizante, de arome sub-luminale, dar și de viraje scurte, cu energice schimbări de registru, de natură să producă sub cerul gurii multicolore explozii.

Aceasta carte apare si apare si apare si ne gindim ca nu va disparea niciodata sau macar in acest secol in care inca putem vorbi despre noi ca despre fiinte pofticioase a fost editata prima data acum 15 ani si consideram ca acum avem un jubileu.

Editura isi aduce aminte ca lucrarea bucate vinuri si obiceiuri romanesti este urmarea unei viziuni a etnoculinarului romanesc, pe care vestitul scriitor si om de tele-viziune Radu Anton Roman a avut o umblind intr o vara prin satele prafuite ale patriei. Scrierea a coincis cu o larga cercetare documentara care a hranit bogat si suculent si emiunea de la ProTv si a mingiat timp de 7 ani duminica de duminica pe romanii nostalgici, si pe cei curiosi, si pe cei rafinati, si pe cei ce se uitau in jur sa gaseasca o formula identitatara cu care sa impace mai usor. Facind atit de mult timp asta, in felul lui constiincios, vesel si dezmvolt, Radu anton Roman a umplut , cu statura sa imensa, acea "sectiune a patrimoniului cultural national imaterial" pe care o vedea la baza existentei poporului roman, puternic legat de pamantul lui.

Aniversam o fapta importanta a unui om important.

Radu Anton Roman a fost înzestrat cu toate darurile creatorului baroc și ale consumatorului expert, el face parte din categoria acelora pentru care partea cea mai importantă a unei bucurii este comentariul. „A găti e a scrie. Nmici o senzație nu e deplină, dacă nu devine cuvânt. Voluptatea de a povesti o mâncare și de a construi, în jurul paharului, zglobii piruete lirice justifică și amplifică plăcerile casei. Neobișnuită este investiția de efort, de salahorie, la care consimte R.A.R. pentru a documenta jubilația. Bucătăria e bibliotecă, arhivă, laborabor. Siestea e activitate de cercetare. Ponciful unității de grant a expresiei culinare autohtone în jurul sarmalelor și mititeilor, se spulberă pentru a face loc unei diversități feerice. Adevărului canonic i se substituie, salutar, sărbătoarea adevărurilor multiple, culese în fiecare sat, pe fiecare vale, ogradă cu ogradă. Suntem în plin postmodernism – vor spune câtiva universitari famelici. Aș! A se slabi! Suntem în plină tradiție, în tot ce are ea mai exuberant, mai firesc și mai apetisant”, conform lui Gabriel Liiceanu. Volumul reprezintă o invitație concretă la cunoaștere precum și la aprecierea hranei, dar de asemenea, poate fi un cadou exclusivist tuturor celor îndrăgostiți de viața frumoasă

Categoria: emblematic romania

Cartea Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti cuprinde în ea tot ce are bucătăria românească mai bun, cu o autenticitate pe care rar o mai găsim. Rețete tradiționale românești se îmbină cu poveștile despre tradiţii străvechi, legând ceea ce se vede sau se gustă, mâncărurile, de resorturile sacre ale tradiţiei şi credinţei.

Isbn 978-973-596-946-2 l editie jubiliară

Incadrarea in serii si colectii: editie magnum

Prima ediție a cărții a apărut în anul 2001.

Bucătăria tradițională românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă, cuprinde nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a intrat în contact de-a lungul istoriei. Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi cât și preparate speciale de sărbătoare. Poporul român fiind creștin încă de la începuturile formării sale, Bucătăria românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcție de anotimpul și sărbătoarea pomenită. Bucatele românești sunt alcătuite atât din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cât și din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în Bucătăria românească îl au dulciurile, plăcintele, dulcețurile.

Prin intersectarea culturilor, bucătăria românească a fost influențată de bucătăria balcanică, de cea germană, sârbească, italiană, turcă, maghiară și rusă.

Prin formarea sa daco-romană, cultura gastronomică a poporului român a moștenit numeroase obiceiuri culinare: de la romani vine plăcinta, cuvânt care a păstrat sensul inițial al termenului latin placenta, turcii au adus ciorba de perișoare, grecii musaca, de la bulgari există o largă varietate de mâncăruri cu legume, cum ar fi zacusca, iar șnițelul vine de la austrieci.

Românii, forfotind neliniștiți între imperii și obsedați de sărăcie (deși cuviincios înzestrați de maica natură), s-au lăsat atrași în cele mai servile aventuri culinare. Frontieră constantă a unor civilizații și continente incerte și mobile, mereu amenințați și mereu înfometați(poate chiar din cauza vecinătăților), daco-romano-migratorii au copiat(în pofida unei bucătării aborigene spectaculoase cu măduvă tracică), en gros și fără discernământ, seduși de la prima întâlnire, toate gătelile ce ne-au invadat prin milenii (de obicei grație unor banale ocupații sau mode temporare).

Așa se face că, sub titlul emfatic și narcisist de „bucătărie românească“,găsești – în cârciumi mai ales, fie ele locande de soi sau bombe imposibile –mai toate mâncărurile lumii, antice sau moderne, turcești sau arabe,austriece, grecești, franceze deseori, rusești, evreiești, poloneze ori chiar și altele, de și mai aiurea.Ce-s musacaua, ciorba, chifteaua, salata de „biof“, ciolanul pe fasole,plăcinta (placenta în latină), supa, clătitele și altele atât de „neaoșe“ bucate altceva decât depuneri, peste adânca albie neolitică, aluviuni, fie ale ocupației otomane, fie ale influențelor franceze, germane, fanaro-grecești sau care or mai fi ele?!

Cu toate astea, cele mai multe din aceste lucrări n-au reușit nicicum(țară de sălbatici și nebuni!) să păstreze modelul. Mai mult, l-au „tradus“,discret, pe românește, în asemenea măsură, încât nu mai recunoști nici măcar tema originară! Ca o haină primită în dar de la cineva prea gras sau prea slab, fustița de stambă importată a fost răscroită, modificată, transformată în șervete de bucătărie sau guler de cămașă, în bici, în sită de mătase, în altceva!

Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Se mănâncă pizza și hamburger, chebab ori sushi. De ce.

„Cartea noastră este însă o selecție (compilație, sinteză, extragere, cum vreți să-i spuneți) din cărți și de pe coclaurii post-dacici, de mâncăruri alese, fie pentru că sunt strict românești (ca păpușile de dragavei) sau foarte populare prin farfuriile noastre – dar și cu un nuștiuce local (clătitele), fie pentru că sunt adevărate bizarerii regionale (unele de-a dreptul șocante, ca florile de dovleac umplute), ori bucate ritualice, făcând parte din spiritualitatea românească (pasca). Așadar, să fiu bine înțeles: gătelile pe care vi le voi arăta aici nu sunt toate originale și nici unice nu sunt (chiar dacă există o groază – aoleu, strigă colesterolul – de unicate mondiale). Trăim în Europa, doar! De exemplu, sarmale fac și anticii, și turcii și grecii, sârbii și polonezii. Dar numai noi le facem în vreo douăzeci de variante, așa, cu cărnuri și legume diferite, cu verdețuri, cu afumătură de porc, în foi de varză, de tei, de sfeclă, în . flori sau în te miri ce, cu mărar și smântână, mocnind pe foc zile întregi. Și nici materia primă nu e aceeași ca la alții (nu știe țăranul ce-i șofranul, dar nici boierul ce-i meșnița). Lângă oaia. mioritică (cum altfel?) porcul e celălalt animal românesc legendarizabil, chiar dacă (iată-mă pedant) a-nceput să fie din ce în ce mai persecutat de noile mode culinare degresate. Persecutat sau nu, „gresat“, „agresat“ sau „degresat“ porcul e cel mai iubit și mâncat dintre pământeni (ce să facem, ne e frig, n-avem timp de mode, nouă porcul ne-a fost impus – băgat pe gât! – de aspra iarnă dacică). Mănâncă destui andive și varză de Bruxelles, dar de leurdă, ori de lapți de crap, ori de rotogoale n-au auzit chiar toți. Micii turcești sunt una, iar amestecătura de trei-patru cărni pe care o fac românii e cu totul și cu totul altceva.”

„Lucrarea Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti este urmarea unei viziuni a etnoculinarului romanesc, pe care vestitlul scriitor si om de televiziune, Radu Anton Roman a avut-o umbland intr-o vara prin satele prafuite ale patriei. Scrierea a coincis cu o larga cercetare documentara care a hranit bogat si suculent si emisiunea de televiziune si a mangaiat timp de sapte ani, duminica de duminica pe romanii nostalgici, si pe cei curiosi, si pe cei rafinati, dar, si pe cei ce se uitau in jur sa gaseasca o formula identitara cu care sa se impace mai usor. Facand atata de mult timp asta, in felul lui constiincios, vesel si dezinvolt, Radu Anton Roman a umplut, cu statura sa imensa, acea „sectiune a patrimoniului cultural national imaterial” pe care o vedea la baza existentei poprului roman, puternic legat de pamantul lui.”


RADU ANTON ROMAN CARTE DE BUCATE PDF download

Should probably be fine with the A mixture of popular Antkn classics and more modern dishes, mostly making use nucate all of the raw ingredients most commonly found in the country.

Carte de bucate radu anton roman. Etnica — Weve Never Met, please visit the website, pm.

How to fix a stuck door latch Radu anton roman carte de bucate Elitest jerks druids Author: Not so much a recipe book as a collect of thoughts and ideas on gastronomy radu anton roman bicate de bucate the renowned auther, garnished with the ocassional recipes or instruction.

Ill probably play it but its a shame they couldnt build some new levels into it. But Jenny Craig office said that because I lost more than 5 pounds under the weight that was my caete I will not receive the reimbursement.


Clatite – reteta de baza

Clatita mioritica a lui Radu Anton Roman, o arunca in derizoriu pe cea frantuzeasca, deoarece este mult mai supla si deloc poroasa ca cea consacrata, este elastica si la reincalzire (cele cu umplutura sarata se reincalzesc) isi pastreaza prospetimea, nu devine casanta si uscata iasca (crep!).

Reteta pentru clatite este atat de simpla, incat toata viata mea am preparat-o din ochi si laptele in amestec cu apa minerala, conform folclorului culinar. Stiam care trebuie sa ii fie consistenta amestecului la final, de mancat se mancau oricum. Gresit procedat! Pana si la o reteta simpla ca aceasta trebuie sa respecti anume proportii si tips-uri, dovada ca, nici nu imi mai amintesc de cand n-am mai facut clatite atat de fine si elastice, carora li se potriveste expresia ca se topesc in gura de bune. Cu siguranta si faina diferita a contribuit, dar pe viitor, clar, masor laptele si numar lingurile de faina pe care le pun.

Prin urmare, este fara apa minerala. Clatita carpatina este reteta “basic”, cea mai simpla, prin urmare, am fotografiat clatitele langa o dulceata de afine preparata de mine in casa. Asta insa, nu o impiedica sa devina rafinata si sa capete un aer sarbatoresc daca o umpli cu crema din frisca si mascarpone impreuna cu Nutella, asa cum prezint in fotografii. Dementiala combinatie! (o data pe an nu se numara caloriile :))

Pana sa ma intind la vorba, trebuie sa ii lamuresc pe noii mei abonati, ca iau parte la campania “Un Craciun dulce si fara gluten cu Dr. Schär Romania – Produse fara gluten” de testare a produselor fara gluten pe care le produce. Actiunea este sustinuta de mai multi bloggeri din zona culinar, ale caror preparate, cu siguranta de folos, le gasiti grupate pe blogul Gourmandelle, care monitorizeaza actiunea.

Cum se poate sa nu am eu pe blog nici o reteta de clatite? … fel de mancare pe care il gatesc adesea la micul dejun, in varianta cu umplutura sarata, dar musai si dulce pentru desertul de la pranz!? Marturisesc, am fost foarte curioasa daca trece testul “clatita”, aceasta faina “Mix Patisserie” de la “Dr. Schar”, deoarece se poate usca sau lipi, fiind un preparat gatit la tigaie. Nu numai ca l-a trecut cu brio testul, dar mi-a oferit si o lectie ca sa imi corectez metoda de preparare. Am testat si cu faina “Mix It”, rezultatul este la fel de ok.


INGREDIENTE (pentru 5 clatite de 25cm)
• 2 oua
• 4 linguri cu fãinã “Mix Patisserie” sau “Mix It” sau 2 linguri cu varf mare pentru cei care intrebuinteaza faina normala cu gluten
• 1 lingura ulei
• 1 praf de sare
• 2 pahare cu lapte recisor ( 2x 200 ml)
IN PLUS
Ulei pentru uns tigaia
UMPLUTURA
– dulceturi de casa
– frisca + mascarpone si Nutella am folosit in pozele facute seara
– cascaval ras si baghetute din pastrama de piept de pui, rulate, se rade cascaval si peste ele si date la cuptor 7 minute, pana se topeste cascavalul
– branza de vaci + putina telemea + un strop de smantana + verdeturi tocate
– carnaciori picanti, etc.

PREPARARE
• Se bat ouale si se amestecã apoi cu fãinã (eu folosesc telul para).
• Se adaugã laptele, uleiul si sarea. Se bat bine împreunã.
• Se lasã sã respire 1 sfert de orã.
• O tigãitã antiaderenta pentru clatite, cu coada lungã, se unge cu ulei si se încinge pe foc iute. Am uns cu pensula din silicon.
• Se scurge uleiul intr-o canita, daca este in excesdupa ce se incalzeste, trebuie sã rãmânã doar o peliculã pe tigaie si se pune iar pe foc.
• Se agitã pasta (cu polonicul) si se umple cam o jumãtate de polonic mare (ca cel de ciorba), la o tigãitã de 20-25 cm diametru.
• Se toarnã si se roteste aplecand tigaia cu pasta pânã acoperã tot fundul tigãii încinse.
• Când s-a desprins de tigaie (o mai ajutãm pe margini cu paleta din silicon sau cutit, daca e veche tigaia). Clãtita se întoarce cu un cutit lat, paleta plata sau prin aruncare, cine poate.
• Se lasã sã se rumeneascã pânã joacã-n tigaie si se varsã în farfurie, unde o asteaptã lista interminabilã de umpluturi dulci, sãrate, piperate, cu fructe, cu carnat, cu lactate, cu de toate…
• In cazul in care aveti tigaie noua, cu fund gros, poate cu invelis din piatra antiaderent la interior, sau tigaie speciala de clatite, de buna calitate, nu este nevoie sa ungeti tigaia chiar la fiecare clatita. In functie de felul tigaii folosite puteti unge la fiecare clatita sau numai din cand in cand, de control. O cititoare mi-a comunicat ca nu unge tigaia cu ulei la coacere, atunci cand pune ulei in compozitie, dar nu stiu sa va spun CAT DE MULT ULEI pune domnia sa, raportat la numarul de oua. Eu v-am scris mai sus reteta testata de mine, cu o lingura de ulei la 2 oua.
Liv(e) it!


Cum a ajuns celebrul Radu Anton Roman pensionar la 37 de ani

Despre Radu Anton Roman se spune că reinventase bucătăria românească și că redescoperise tradiţiile locale. În timp ce adăuga ingredientele în mâncare, spunea povești despre oameni, locuri și obiceiuri românești. Pe 29 august 2005, l-a răpus un infarct.

Ne-au rămas cărțile sale pe care și le-a dorit atât de mult să le scrie. Au rămas înregistrările emisiunii ”Bucătăria lui Radu”, pe care le-a realizat la PRO TV, între 2001 și 2005. Prietenii nu l-au uitat și i-au făcut un cont pe Facebook unde postează pentru a-i păstra vie amintirea.

Puțini știu că Radu Anton Roman a scris o carte ”monstru”, de 900 de pagini, despre aventura sa în Delta Dunării, cu celebrul explorator Jacques Yves Cousteau.

Scriitorul, aventurierul, bucătarul, etnologul, prezentatorul TV Radu Anton Roman păstra un mare secret. Era foarte bolnav, de la vârsta de 35 de ani.

Radu Anton Roman s-a născut la 19 august 1948 la Făgăraş, în judeţul Braşov. Roman se afirmă, iniţial, la orele de limba română ale Liceului „Radu Negru“, din localitatea natală.


Povestea tristă a lui Radu Anton Roman, scriitorul-bucătar

Despre Radu Anton Roman se spune că reinventase bucătăria românească și că redescoperise tradiţiile locale. În timp ce adăuga ingredientele în mâncare, spunea povești despre oameni, locuri și obiceiuri românești. Pe 29 august 2005, l-a răpus un infarct. Ne-au rămas cărțile sale pe care și le-a dorit atât de mult să le scrie. Au rămas înregistrările emisiunii ”Bucătăria lui Radu”, pe care le-a realizat la PRO TV, între 2001 și 2005. Prietenii nu l-au uitat și i-au făcut un cont pe Facebook unde postează pentru a-i păstra vie amintirea.


Radu Anton Roman mi-a salvat casnicia

Hait ca eu am cartea lui Radu si e proaspata ca doar ce am adus-o din tara! Uite ca nu ma gandisem sa ma uit acolo.
Si pentru ca scrie asa frumos, o sa copiez cuvant cu cuvant.

Nu stiu daca un roman din cincizeci a mancat sau macar a mirosit in viata lui o tuslama obisnuita, darmite una regala! Celor nascuti dupa razboi, cel putin, nici macar cuvantul nu le-a fluturat pe la ureche.
Daca, pana prin nebunofiorosogrozosii ani ' patruzeci-ce zice de eror (oror!)grafia mea?-la mai toate carciumile din Muntenia, tuslamaua regala era o mancare de baza,ca tocanita si ca mititeii, mai ceruta oricum decat ciorba de burta, dupa sovietizarea tarii ea dispare din oalele romanesti, ca si cum ar fi fost o expresie periculoasa a revolutie ere burghezo-mosieresti, lasand locul fierturilor democratice, mai spalacite, mai usurele, dar mult mai putin temperamentale si consistente. De ce? Mister, inca unul din capriciile modelor culinare.

1 kg. burta de vaca(muchie de burta, muschiuletul burtii)
2-3 kg. de picioare vitel, cu ceva carnita pe ele
1 capatana usturoi
1-3 linguri otet
2 linguri unt
sare,piper boabe,1 foaie dafin
zarzavat de supa-2 cepe, 1 morcov, 1 pastarnac
1 borcan mic iaurt(sau 100 ml lapte prins)

Se curata burta, se taie zgarciurile, se spala in mai multe ape cu otet.
Se pune la fiert, dimpreuna cu oasele,piper boabe,1 foaie dafin si zarzavatul, in 3 litri apa, cinci ore, opt ore, o noapte
Se scoate carnea, se dezoseaza zeama se lasa sa scada crema
Se taie patratele burta- muchia e groasa, aveti grije sa fir bine fiarta- si tot ce-a cazut de pe oase si se pune la prajit, in unt, cateva minute sa-si schimbe culoarea(si gustul)- prajirea aceasta fiind DIFERENTA intre o tuslama oarecare, populara, si una regala- apoi se rastoarna intr-un castron preincalzit.
Se freaca usturoiul tocat pasta cu sare, iaurt si otet si cu ce-a mai ramas din zeama, se toarna peste burta foarte fierbinte.

E tot o fiertura, in fond, dar mult mai tare, mai nervoasa!Trebuie mai degraba "stinsa", "calmata", cum se face la aprigele infruntari la hochei, cu muzica lejera. Deci nu o tarie v-as recomanda, ci un vin alb, subtire, cu o tendinta demi-dulce(dupa cum vedeti, toate canoanele si credintele se-ncearca si se mai si zdruncina din cand in cand: sa vedem ce ramane-n picioare!)"

Draga Annita, sper ca asta raspunde intrebarii tale, desi eu am editia noua, nu cred ca ar fi schimbat reteta asa drastic. indraznesc sa intreb: sa fi citit tu o alta reteta? ca le cam pune una dupa alta, fara sa stii unde incepe si se termina.

PS
la pagina 376 mai este reteta de tuslama populara, tot cu burta, etc., dar mi-au amortit degetele cu reteta de mai sus!
_________________
Ce tie nu-ti place, altuia nu face.


Rețeta lui Radu Anton Roman

„UNESCO a selectat rețeta saramurii de pește din Delta Dunării alături de alte zece rețete tradiționale din întreaga lume, pentru a fi prezentate de Ziua Mondială a Biodiversității. Celebrarea a presupus oferirea unor mese care respectă viața și care evidențiază practicile culturale și agricole ale rezervațiilor biosferei din întreaga lume. Rețeta a respectat întocmai modelul original transmis publicului larg de regretatul Radu Anton Roman”, a spus deputatul Lucian Simion pentru site-ul dobrogeanews.ro.

Iacătă și rețeta saramurii din care s-au înfruptat mai-marii de la UNESCO:
• 2 ardei iuți • 500 g sare grunjoasă• 50 g oțet • 1 litru de apă
• verdețuri (pătrunjel, țelină, leuștean, cimbru, mărar)
• 2 kg pește de apă dulce, de preferință pește alb – bibani de 200-250 g,mârlițe (știuculițe) sau strapazani (șălăiași) de 500 g, (dar merge și orice alt pește)
• Se pune apa la fiert• Pe plita încinsă moderat sau pe o tablă asezată pe jar blând se asterne un strat de sare


Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti - Toate retetele

Acesta carte apare, si apare, si apare, si ne gandim ca nu va disparea niciodata sau, macar in acest secol in care, inca putem vorbi despre noi ca despre fiinte pofticioase a fost editata prima data acum 15 ani si consideram ca, acum avem un jubileu.
Editura isi aduce aminte ca lucrarea Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti este urmarea unei viziuni a etnoculinarului romanesc, pe care vestitlul scriitor si om de televiziune, Radu Anton Roman a avut-o umbland intr-o vara prin satele prafuite ale patriei. Scrierea a coincis cu o larga cercetare documentara care a hranit bogat si suculent si emisiunea de televiziune si a mangaiat timp de sapte anu, duminica de duminica pe romanii nostalgici, si pe cei curiosi, si pe cei rafinati, dar, si pe cei ce se uitau in jur sa gaseasca o formula identitara cu care sa se impace mai usor. Facand atata de mult timp asta, in felul lui constiincios, vesel si dezinvolt, Radu Anton Roman a umplus, cu statura sa imensa, acea "sectiune a patrimoniului cultural national imaterial" pe care o vedea la baza existentei poprului roman, puternic legat de pamantul lui.
Aniversam o fapta importanta a unui om important.


Rețete românești: Scordolea – rețeta lui Radu Anton Roman

„Un sos balcanic” – îl numește Radu Anton Roman – neîncercând să-i afle rădăcinile adânci (deși o oarece indicație dă, după cum se va vedea mai departe), precizând de ce-l include în seria de retete romanesti: „foarte folosit cândva în România, azi rar făcut, și doar la Galați și la Brăila, unde racii și grecii încă se mai întâlnesc în număr corespunzător”.

În cartea lui „Bucate, vinuri și obiceiuri românești” (Editura Paideia), Radu Anton Roman dă astfel rețeta:

Ai trebuință de: miezul de la 30 de nuci, miezul de la o franzelă mică, un pahar de ulei, 1-3 linguri de oțet (după gust), sare, piper (tot după gust), 6 căței de usturoi (vreți mai tare? puneți o căpățână întreagă).

Se înmoaie pâine-n apă rece, se stoarce.

Află pe Antena Satelor toate detaliile acestei delicioase retete romanesti.


Video: Radu Anton Roman 24octombrie2004 (Iulie 2022).


Comentarii:

  1. Kigajar

    Datele greșite pentru dvs.

  2. Darel

    Bravo, această frază excelentă este necesară apropo

  3. Beadutun

    Ce părere aveți despre Putin, toată lumea?

  4. Evinrude

    prostii într -un singur cuvânt



Scrie un mesaj